slide5 - Galerie slider
slide4 - Galerie slider
slide1 - Galerie slider
slide3 - Galerie slider
slide2 - Galerie slider

Cercetarea arheologică de la Beclean, Băile Figa, jud. Bistriţa Năsăud, campania 2014

Cercetarea arheologică de la Beclean - Băile Figa, jud. Bistriţa-Năsăud

 

Campania 2014

 

În perioada septembrie-octombrie 2014, Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni (MNCR) din Sfântu Gheorghe, jud. Covasna, în parteneriat cu Universitatea Exeter din Marea Britanie, Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud şi Muzeul Bucovinei Suceava, a derulat cercetări arheologice sistematice în situl de la Beclean - Băile Figa, jud. Bistriţa-Năsăud. Cercetarea arheologică de la Băile Figa, este inclusă în programul naţional de cercetare arheologică sistematică (Autorizaţie Nr. 20/2014, Cod RAN: 32492.02) şi s-a realizat cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii.

Situl arheologic Băile Figa este situat pe teritoriul oraşului Beclean (jud. Bistriţa-Năsăud) – între cartierul Podirei şi satul Figa, în vecinătatea nemijlocită a staţiunii balneare Băile Figa. Situl a fost descoperit în anul 1977 de I. Chintăuan. Începând din anul 2007, un colectiv de cercetare româno-britanic coordonat de Valerii Kavruk şi Anthony F. Harding, a realizat cercetări arheologice sistematice.

Cercetarea arheologică din anul 2014, este coordonată de Valerii Kavruk (responsabil şantier) şi Dan Buzea (membru în colectivul de cercetare şi responsabil de sector). Echipa de cercetare din cadrul proiectului este formată din Anthony F. Harding, Adela (Mateş) Kovacs, Alexandru Popa, Călin Dan Ştefan, Maria Magdalena Ştefan, Bogdan-Petru Niculică şi Constantin Emil Ursu.

Rezultatele cercetărilor din anul 2013, au scos în evidenţă un context arheologic relevant în vederea reconstituirii modului de exploatare a sării în preistorie de la Băile Figa, fiind descoperite în acelaşi context arheologic: roca de sare, troace scobite din lemn masiv (3 piese), jgheaburi dispuse în lanţ, o scară, structuri formate din garduri circulare din pari cu nuiele împletite, structuri cu garduri sau pereţi din scânduri verticale, ciocane de minerit şi fragmente ceramice.

În campania din anul 2014, s-a lucrat în zona estică a Secţiunii XV (S.XV), deschisă în sectorul central-sudic al sitului, pe malul drept al Pârâului Sărat şi cercetată parţial în campaniile anterioare.

În stratul de nămol a fost descoperită şi dezvelită o structură din lemn (gard), de formă circulară cu diametrul de 1,9 m, delimitată de un perete format din nuiele împletite şi pari verticali înfipţi în nămol. În interiorul acestui perimetru, aproximativ în centru, a fost descoperită a doua structură din lemn (gard), de formă circulară cu diametrul de 0,9 m, formată din nuiele împletite şi pari înfipţi în nămol. Cele două structurii din lemn, de formă circulară, erau utilizate probabil pentru acumularea slatinei în interiorul acestui perimetru (ex: fântână amenajată în scopul extragerii şi utilizării apei sărate).

La 0,3 m sud de structura de formă circulară, în nămolul sărat, a fost descoperită partea superioară a unei troace din lemn (Troaca nr. 7), aflată în poziţie orizontal-oblică şi scobită dintr-un trunchi masiv de copac (diamentrul de cca. 45 cm).

Structurile circulare din lemn, aflate în apropierea troacelor (Nr. 4-7) puteau fi parte a sistemului de stocare provizorie a sării geme extrase prin utilizarea troacelor din lemn (prevăzute cu perforaţii) pentru havarea masivului de sare cu ajutorul jeturilor de apă.

În prezent, pentru încadrarea vestigiilor din S.XV sunt disponibile câteva datări obţinute prin metode ştiinţifice:

-                            datarea prin metoda dendrocronologică a 8 probe de lemn (stejar), efectuate de Laboratorul de Dendrocronologie de la Institutul Arheologic German de la Berlin, care datează între 1122 şi 962 î. Hr;

-                            datarea prin metoda radiocarbon (14C), Troaca nr. 4, conform analizelor efectuate la Laboratorul din Oxford, aceasta este datată în perioada 900-800 cal B.C.

Încă din cele mai vechi timpuri sarea a fost apreciată de oameni drept o resursă naturală deosebit de valoroasă. Astăzi, fie că o găsim la suprafaţa sau în adâncurile pământului ori în izvoare sărate, profităm la maxim de calităţile sale deosebite. Folosim sarea la prepararea şi conservarea hranei, în scop terapeutic, în domeniul cercetării etc. Însă, dacă astăzi ştim cum să exploatăm sarea şi cum să beneficiem de proprietăţile sale, ne întrebăm oare cum stăteau lucrurile cu mii de ani în urmă? Cum era exploatată şi folosită sarea în preistorie?

În prezent, cele mai importante descoperiri arheologice cu privire la exploatarea sării provin din zona Subcarpatică a Moldovei (mil. VI-V î.Hr.) şi cele de la Beclean - Băile Figa (mil. III î.Hr.), unde s-au descoperit unele dintre cele mai vechi exploatări miniere ale resurselor de sare gemă din Europa.

Situl de la Băile Figa reprezintă un monument al mineritului preistoric şi medieval al sării, unic în sud-estul Europei. Cercetările din anul 2014 a adus noi elemente care completează imaginea asupra tehnicilor de exploatare a sării folosite în perioada finală a Epocii Bronzului.

 

 

Manager

Dr. Valerii Kavruk

Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni

 

Muzeograf IA

Secţia Cercetarea, Conservarea şi Valorificarea Patrimoniului

Dr. Dan Buzea

 

 

 

loading...