Stâna Borta, Munții Vrancea

Povestea Stânei Borta continuă și în anul 2025, astfel zilele trecute o echipă multidisciplinară a realizat mai multe activități privind conservarea, scanarea 3D, documentarea fotografică, măsurarea, analiza stării de conservare a părților componente, în vederea valorificării acesteia în viitorul Muzeu în Aer Liber de la Voinești-Covasna, punct muzeal al MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni.

În cadrul anchetelor de teren întreprinse în perioada 2022-2024, în cadrul proiectului Păstoritul în Voinești, județul Covasna, susținut de MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, având ca temă Cercetare etnografică de teren – Oieritul tradițional în sud-estul Transilvaniei, proiect coordonat de dr. Lucian David, s-a realizat identificarea stânei Borta, aceasta fiind donată MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni.

Specifice peisajului pastoral, aşezările cu caracter temporar se găsesc uneori izolate, iar alteori grupate, formând adevărate „sate de înălţime”, aşa cum spunea C. Giurcăneanu (1988: 78). Stâna este o construcţie durabilă, situată în zona întinselor pajişti alpine, folosite ani de-a rândul pentru văratul animalelor. Caracterul temporar al stânei este influenţat şi de climă. Astfel, influenţată de condiţiile climatice, stâna este funcţională numai în perioada de vară.

Stânele sunt amplasate în locuri ferite de vânturi, apropiate de un izvor şi de poteci, lângă pădure sau în poiană, preferându-se locurile însorite şi domoale, acolo unde fâneţele au extindere mai mare şi de mai bună calitate. Stăpânii de oi, având nevoie de lemne de foc, şi-au amplasat stâna în apropierea pădurii, lângă izvoarele care, de cele mai multe ori, se găsesc în pădure.

Până în preajma anilor 1980 lemnul era principalul material folosit la construirea stânei: pereţii, tavanul, războiul şi măgarul pentru acoperiş erau construite din bârne de conifere; acoperişul din şiţă sau şindrilă. Doar temelia era din piatră şi podeaua din pământ bătut.

În viitorul Muzeu în Aer Liber, stâna, alături de obiectele care compun inventarul ei, va ilustra caracterul pastoral al zonei, care a cunoscut o amploare deosebită în zona Covasna.

Acest tip de construcții devin destul de rare, fiind astfel nevoie de conservarea și documentarea temeinică a acestora pentru a le păstra în patrimoniul etnografic.

Echipa de cercetare a fost formată din Dan Buzea, Florina Bănică, Laura Dănilă, Karina Tartler, Paul Pupeză, dar și din colaboratori-specialiști externi.