Cercetarea etnografică din satul Mărtănuș, comuna Brețcu, județul Covasna
Prima atestare documentară se înregistrează în anul 1567 sub denumirea de Martonos.
Denumiri istorice românești: 1733, Martinus; 1750, Martinusu [Mărtiniș]; 1787, Mártonu [Martonu]; 1850, Martinus [Mărtiniș]; 1854, Mărtinuș.
Cercetarea din această localitate, realizată în anul 2001 de echipa formată din muzeografii ........ , a urmărit în special arhitectura tradițională a zonei, obiceiurile legate de gopodărie și viața de zi cu zi a localnicilor.
Echipa de cercetare a vizitat o casă tradițională părăsită. Gospodăria constă din: casă veche de locuit, construită din bârne de lemn, tencuită cu pământ amestecat cu paie și acoperită cu șindrilă. Casa are pridvor din lemn, o bucătărie și o cameră bună. În prelungirea casei există o cameră cu cuptor de pâine. La cca. 4 m, după anexa cu cuptor se află fântâna și imediat lângă ea o anexă adâncită în pământ, acum distrusă, acoperită cu șindrilă. În spatele curții, perpendicular pe casă, la o distanță de aproximativ 15 m de anexă, se află o șură cu grajd pentru vite. În șură se găsea o batoză în stare bună de funcționare, proprietatea lui Ioan Roman.
O altă gospodărie vizitată a fost cea din proprietatea familiei Gheorghe Munteanu (73 ani, fost oier). Aceasta constă din casă de locuit aflată în spatele curții, are pridvor de cărămidă, acoperită cu țiglă. Inițial, aceasta a fost construită după model tradițional, acoperită cu șindrilă, dar pe parcurs a fost modernizată. În spatele casei, în prelungirea anexei, însă făcând corp comun cu casa, se află o cămară.
În satul Mărtănuș, com. Brețcu, am asistat la familia Ceangă la scoaterea pâinii din cuptor. Pâinea frământată cu cartofi, era coaptă în cuptor ars cu lemne. Pâinea trebuie lăsată la copt câteva ore, după care se scoate din cuptor, se bate cu un cuțit pentru a îndepărta coaja protectoare (mult prea arsă pentru a putea fi consumată), se pune într-un coș și se acoperă cu ceva călduros pentru a se răci încet.
De-a lungul anilor, din localitatea Mărtănuș au fost culese, înregistrate și tipărite: colinde, cântece populare, de leagăn, de haiducie și balade, inclusiv variante locale ale Mioriței. În arhiva muzeului se păstrează interviurile realizate cu localnicii în timpul cercetării, care oferă informații prețioase ce vin în completarea datelor deja existente pentru această zonă.
Deși populația satului a scăzut, comunitatea românească, prin statornicia în credința strămoșească, prin biserică și școală, reușește să asigure perpetuarea tradițiilor și funcționarea normală a instituțiilor care asigură păstrarea identității naționale.
Foto: foto din cercetare ““ de căutat în arhivă!!! Poză cu casele menționate în cercetare, scoaterea pâinii din cuptor, alte poze și informații din cercetare .... măcar membrii echipei de cercetare