slide1 - Galerie slider
slide4 - Galerie slider
slide5 - Galerie slider
slide3 - Galerie slider
slide2 - Galerie slider

Exploatarea tradițională a sării în Carpații Răsăriteni

Începând din anul 2003 Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni a demarat, în colaborare cu Universitatea Exeter din Marea Britanie, reprezentată de prof. dr. Anthony F. Harding, un proiect de cercetare multidisciplinară cu privire la exploatarea surselor de sare din arealul Carpaților Răsăriteni, din cele mai vechi timpuri și până la industrializarea exploatării.

În cadrul acestui proiect un aspect important al cercetării de teren îl ocupă cercetarea etnografică a zonelor bogate în surse de sare. De asemenea, etnografii caută să cerceteze și acele zone în care există așezări arheologice dar nu există surse cunoscute de sare, pentru a determina dacă, cum anume și de unde își procurau locuitorii acestora necesarul de sare.

Etno-arheologia este un domeniu de cercetare relativ nou, abordat însă de muzeografii Muzeului Național al Carpaților Răsăriteni, fiind extrem de util în a explica anumite descoperiri arheologice prin documentarea și cercetarea fenomenelor etnografice trecute sau prezente, dar încă vii în memoria locuitorilor zonelor cercetate.

Primele cercetări etnografice derulate în acest sens au fost de documentare, de depistare a surselor de sare existente, după care acestea au fost corelate cu existența așezărilor arheologice, stabilindu-se astfel prioritatea cercetărilor.

În decursul acestor ani s-au cercetat mai multe zone bogate în surse de sare, care pot lua forma unor izvoare de apă sărată, pâraie de apă sărată, fântâni neamenajate și amenajate de apă sărată sau sare gemă. De asemenea s-au identificat și surse de sare necunoscute până acum, cum ar fi izvoare și pâraie cu apă mai mult sau mai puțin sărată.

Cele mai importante cercetări etnografice s-au derulat pe Valea Homoroadelor, în zona etnografică Praid ““ Sovata, în Zona Reghin, în zona Bistrița-Năsăud, unde sunt cunoscute numeroase surse de sare, dar și în județul Covasna, unde s-au depistat izvoare de apă mai puțin sărată, folosite de localnici până în zilele noastre.

Pe parcursul cercetărilor etnografice s-au urmărit anumite aspecte legate de depistarea surselor de sare, exploatarea specifică a acestora, utilizarea sării/apei sărate în gospodărie, obiceiuri și tradiții care implică folosirea sării, utilizarea sării în creșterea animalelor sau în cadrul anumitor meșteșuguri și ocupații, menționarea sării în folclor etc.

Astfel s-au identificat numeroase surse de sare, unele dintre ele fiind considerate adevărate monumente etnografice, cum ar fi fântânile de apă sărată de pe Valea Homoroadelor sau din Bistrița-Năsăud.

Rezultatele cercetărilor s-au materializat sub forma unor articole, a unor studii, cataloage dar și sub forma unei expoziții “Sarea, Timpul și Omul“ organizată în anul 2006, în colaborare cu alte 13 instituții de cultură din țară.

Proiectul multianual continuă și în prezent, sub coordonarea dr. Valerii Kavruk. Din echipa de cercetare etnografică au făcut parte de-a lungul timpului: Adriana Bota, Ivan Suciu, dr. Dorinel Ichim, dr. Dorel Marc, Marius Domboși Aldea, Kinga Ugron, Marius Dănilă, Mirela Cotruță, etc. în prezent aceasta fiind coordonată și continuată de muzeograf Andrea (Chiricescu) Deák.

loading...