Poziționarea geografică

Satul Olteni se află situat în depresiunea Sfântu Gheorghe și aparține, din punct de vedere administrativ, comunei Bodoc din județul Covasna. Este situat la 10 km nord de orașul Sfântu Gheorghe, de ambele părți ale D.N-12, Brașov - Miercurea Ciuc (Fig. 1). Satul este străbătut de la nord spre sud de râul Olt, după ce acesta părăsește trecătoarea Tușnad (Fig. 2).

Munții Baraolt sunt mărginiți la est, vest și sud de valea Oltului. Ei delimitează această zonă pe partea dreaptă a Oltului cu înălțimi netezite ce ating 1000 m. Pe partea stângă a Oltului sunt situați munții Bodoc, ce au altitudini ceva mai mari, cuprinse între 800 și 1200 m, și sunt constituiți din gresii, micro-conglomerate și marne de vârstă cretacică, aparținând zonei flișului intern.

Terasele înalte aflate pe ambele maluri ale Oltului au fost preferate pentru stabilirea așezărilor începând din perioada preistorică și până în zilele noastre. Terenurile oferă condiții optime pentru practicarea agriculturii și creșterii animalelor. Un avantaj al zonei îl constituie faptul că în apropierea așezărilor, alături de izvoarele de apă minerală, se află un izvor cu apă minerală sărată.

Istoricul cercetărilor

În toamna anului 2000, în zona carierei de nisip deschise de către firma S.C Domarkt SRL la marginea de sud a satului Olteni, com. Bodoc, jud. Covasna, au fost descoperite două situri arheologice (Situl A și Situl B). Ambele situri au fost afectate de lucrări de construcție. Situl A, în partea sa sudică ““ de exploatările mai vechi de nisip, iar în partea estică de calea ferată Brașov ““ Miercurea-Ciuc. Situl B a fost distrus în mare parte de vechea carieră de nisip ce a funcționat la începutul sec. XX și de DN 12 Brașov ““ Miercurea Ciuc.

În anii 2001-2009, conform unui contract de eliberare a terenului de sarcină arheologică încheiat între S.C Domarkt și Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni, ambele situri au făcut obiectul unor săpături arheologice preventive (Fig. 3).

Cercetările efectuate pe suprafața de circa 15000 mp (Fig. 4) în cadrul Sitului A (2001-2005) și respectiv 15000 mp în cadrul Sitului B (2005-2009), au scos la iveală peste 500 de complexe ce datează din: neolitic (Cultura Ceramicii Liniare cu note muzicale); eneolitic (Boian-Giulești, Precucuteni I-II și Cucuteni - Ariușd); epoca bronzului (Cultura Noua); a doua epoca a fierului (cultura geto-dacică) și perioada post-romană (Cultura Sântana de Mureș - Cerneahov).

Situl A

Situl ocupă o primă terasă înaltă situată pe partea dreaptă a Oltului și se întinde spre sud, de la marginea de sud a satului pe lungimea de circa 800 m (nord-sud), pe o fâșie de teren lată de 80 ““ 200 m (est-vest). Este delimitat din vest de DN 12 (Brașov ““ Miercurea Ciuc) iar din est de calea ferată Brașov ““ Miercurea-Ciuc și de râul Olt. Suprafața sitului este plană (Fig. 5).

Stratigrafia generală. Stratul de cultură este sărac. Solul arabil are grosimea de 0,3““0,4 m și este reprezentat de un strat de humus negru. Imediat sub acesta apare solul steril format din argilă de culoare galbenă. Lucrările agricole practicate cu mijloace mecanizate au distrus în timp stratul de cultură, doar complexele adâncite în solul steril au rămas neafectate de intervențiile antropice.

Locuirea din perioada finală a epocii bronzului. Cultura Noua (sec. XV ““ XII î. Hr.)

Perioada târzie a epocii bronzului în sud-estul Transilvaniei este reprezentată de cultura Noua, care, parțial, este contemporană cu ultimele manifestări ale culturii Wietenberg și nemijlocit precede începutul Hallstatt-ului. Cele mai importante descoperiri privind această cultură s-au făcut la Zoltan (așezare) și Brăduț (complex ritual).

Densitatea siturilor culturii Noua în sud-estul Transilvaniei era mult mai mică decât în Moldova. Pe teritoriul județelor Covasna și Harghita, în prezent sunt cunoscute doar circa 33 situri arheologice atribuite acestei culturi.

Descoperirea aparținând culturii Noua de la Olteni Sud prezintă strânse legături cu așezarea de la Zoltan “Nisipărie“, care este una dintre cele mai amplu cercetate stațiuni ale epocii bronzului din Transilvania, și cel mai reprezentativ sit pentru cultura Noua în această provincie.

La Olteni au fost descoperite și cercetate 119 complexe, reprezentate de gropi “menajere“ ce au fost atribuite culturii Noua.

Complexele au fost delimitate la adâncimea cuprinsă între 0,4 ““ 0,6 m de la suprafața actuală a terenului și s-au delimitat la nivelul solului steril (reprezentat de pământul argilos de culoare galbenă) prin pete circulare de pământ ce aveau culoarea brună (Fig. 6).

Gropile “menajere“ au în general forma de clopot, cu gura circulară rareori ovală (diametrul gurii cuprins între 0,6 și 1,4 m) pereții oblici spre exterior uneori chiar verticali și fundul drept.

Dacă avem în vedere forma și umplutura, gropile pot fi încadrate în categoria gropilor de provizii, utilizate apoi la umplerea lor cu resturi menajere și astupate intenționat. Nu excludem posibilitaea ca unele dintre acestea să fi fost săpate în vederea extragerii lutului. Adâncimea maximă până la care au fost săpate aceste complexe este de ““ 1,8 ““ 1,9 m de la suprafața actuală a terenului. (Fig. 7).

În ceea ce privește ceramica, se observă că se caracterizează prin răspândirea largă a vaselor de categorie semifină (lut în amestec cu nisip cu bobul mărunt), bine netezite sau lustruite, arse atât oxidant cât și reductant(Fig. 8). De o frumusețe aparte sunt ceșcuțele cu toarte supraânălțate. Acestea au gura ușor evazată cu marginea buzei rotunjită, gâtul scurt uneori abia sesizabil, corpul bitronconic și baza plată sau sferică. De buză sunt aplicate în bandă două toarte supraânălțate ce sunt prinse de corp în zona diametrului maxim (Fig. 9, 10, 11).

Dintre piesele descoperite se remarcă cele lucrate din bronz: străpungătoare; os: ace, netezitoare, dăltițe; lut ars: fusaiole, rotițe de car miniatural și din piatră (râșnițe întregi și fragmentare; cute etc).

În urma cercetărilor arheologice preventive de la Olteni Sud, s-au adus noi contribuții privind așezările din perioada târzie a epocii bronzului aparținând culturii Noua (date despre dispunerea complexelor, cultura materială, umplutura gropilor “menajere“ etc.), din arealul său intracarpatic.

Locuirea din a doua epocă a fierului

În cuprinsul Sitului A, au fost descoperite și cercetate o locuință (Fig. 12) și 3 gropi “menajere“ dacice din sec. V-III a. Chr (Fig. 13, 14)

Locuințaa fost descoperită la - 0,35 ““ 0,4 m de la suprafața terenului. Partea păstrată a locuinței a fost adâncită în solul steril (lut galben). Conturul gropii sale avea forma aproximativ ovală, groapa avea pereții verticali și fundul orizontal și drept. Dimensiunile gropii locuinței: 6,5 m x 4,3 m, adâncimea de 0,55 ““ 0,65 m de la suprafață terenului actual.În jurul gropii locuinței, în solul steril, au fost identificate gropi de stâlpi. În interiorul gropii locuinței a fost identificată o altă groapă de stâlp care probabil sprijinea acoperișul.

În partea superioară a umpluturii locuinței au fost descoperite mai multe vase ceramice sparte (Fig. 15, 16, 17) fragmente ceramice izolate, fusaiole, un fragment de râșniță, pietre neprelucrate de dimensiuni neînsemnate și resturi de oase animaliere.

Ceramica descoperită în umplutura gropilor “menajere“ este similară cu cea descoperită în locuință (Fig. 18, 19, 20). Într-o groapă a fost descoperită o verigă din bronz, circulară în secțiune și decorată cu trei grupe de câte două nodozități, așezate la distanțe egale (Fig. 21).

Locuirea din perioada Post-Romană (sec. IV, cultura Sântana de Mureș - Cerneahov)

În cuprinsul Sitului A, au fost descoperite și cercetate 8 locuințe, 2 complexe de cuptoare și 101 gropi “menajere“.

Descoperirile privind cultura Sântana de Mureș ““ Cerneahov sunt cunoscute pe teritoriul României încă de la începutul secolului XX, în urma săpăturilor efectuate de István Kovács în cimitirele de la Sântana de Mureș și Târgu Mureș (județul Mureș). Cercetarea redusă a așezărilor Sântana de Mureș a determinat ca și lucrările referitoare la această cultură să se bazeze de cele mai multe ori pe informațiile oferite de necropole.

În sec. IV estul și sud-estul Transilvaniei se extinde complexul cultural Sântana de Mureș - Cerneahov. În privința apartenenței etno-lingvistice a purtătorilor acestei entități arheologice în literatura de specialitate părerile sunt împărțite: în timp ce unii cercetători o atribuie goților, alții susțin caracterul etnic mixt al populației respective și aduc argumente în favoarea prezenței în acest conglomerat atât a elementelor alogene (goți, sarmați, slavi), cât și a celor autohtone de sorginte dacică. Cert este doar faptul că goții, la un moment dat, au stăpânit politic acest teritori.

Acestei culturi i-au fost atribuite până în prezent, circa 80 obiective. Numărul descoperirilor din sec. IV este mai mare, dar constă din piese izolate și așezări necercetate, a căror apartenența culturală nu a fost definită expres, fiind astfel posibil ca și printre acestea, o bună parte să aparțină culturii menționate.

Cultura Sântana de Mureș““Cerneahov își încetează existența în perioada marii invazii hunice, o dată cu care are loc plecarea goților și a sarmaților. Nesiguranța creată de pătrunderea vijelioasă a cetelor hunice a dus la întreruperea activității în majoritatea așezărilor Sântana de Mureș““Cerneahov, a căror populație s-a retras în locuri mai ferite.

Locuințele. Cercetările au permis câteva observații privind modul de construcție a locuințelor, a materialelor folosite și a instalațiilor de încălzit. S-au descoperit locuințe ușor adâncite și locuințe adâncite în solul steril. Forma acestora este de două tipuri: rectangulară (Loc. 3, 4, 5, 6 și 7) și oval-rotunjită (Loc. 1, 2, 8). Suprafața lor este cuprinsă între 20““30 mp și sunt adâncite până la 1 m în solul steril (Fig. 22, 23). Acoperișul era construit probabil în două pante și se sprijinea pe stâlpi. Urmele de pari de la pereții și acoperiș au fost surprinse atât în perimetrul locuințelor de-a lungul pereților dar și în exterior. Locuințele descoperite aveau instalații de încălzit (vetre și cuptoare) în interior (Loc. 4, 5, 6, 7 și 8) dar și în exterior (Loc. 1). Într-un singur caz (Loc. 3) instalația de încălzit nu a fost descoperită.

Umplutura constă din pământ negru, tasat, amestecat cu resturi de lut și lemn carbonizat, în care au fost descoperite resturi de cultură materială, în special ceramică. Materialul sărăcăcios descoperit în aceste locuințe se referă numai cu aproximație la ocupațiile locuitorilor, care erau totuși preponderent agricole.

Gropile “menajere“.Majoritatea gropilor “menajere“ descoperite au forma de sac, au gura circulară sau ovală, pereții verticali sau arcuiți, fundul sferic sau plat (Fig. 24). O categorie de gropi, au gura circulară, pereții oblici spre fundul sferic. O altă categorie de gropi au forma neregulată, pereții săpați în trepte și fundul plat.

Complexele au fost delimitate la adâncimea cuprinsă între 0,4 ““ 0,6 m de la suprafața actuală a terenului și s-au delimitat la nivelul solului steril (reprezentat de pământul argilos de culoare galbenă) prin pete de pământ ce aveau culoarea diferită.

Gropile erau adâncite între 0,3““2,6 m, în solul steril. Umplutura era formată din pământ brun-negricios, în amestec cu resturi de lemn și lut ars și din pământ brun-gălbui în amestec cu nisip.

Inventarul gropilor este reprezentat de: ceramică lucrată atât cu mâna (Fig. 25) cât și la roată (Fig. 26, 27); pietre prelucrate, râșnițe, gresii, piese din os, sticlă, fier și oase animaliere etc.

Într-o groapă a fost descoperit un opaiț din lut, modelat la roată și prevăzut cu o toartă și o singură gură de ardere (Fig. 28).

Este evident că se atestă existența unei comunități însemnate în zonă, întrucât s-au descoperit toate vestigiile caracteristice: locuințe, vetre, cuptoare și gropi cu diverse utilități. Având în vedere vestigiile descoperite în suprafața mare săpată, putem spune că avem un șir de gospodării (locuințe) aliniate paralel cu marginea terasei și unul perpendicular pe aceasta.

Situl B

Situl ocupă o primă terasă înaltă situată pe partea dreaptă a Oltului și se află la vest de DN 12 în fața sectorului nord-vestic al Sitului A. Situl B cuprinde suprafața de circa 80 (est-vest) x 100 (nord-sud) m. Suprafața sitului este relativ plană cu o ușoară pantă spre vest (Fig. 29).

Stratigrafia generală. Stratul de cultură s-a păstrat pe alocuri și are grosimea cuprinsă între 0,2 și 0,4 m. Solul arabil are grosimea de până la 0,3““ 0,4 m și este reprezentat de humusul negru. Imediat sub acesta apare solul steril format din argilă de culoare galbenă.

În urma cercetărilor preventive au fost descoperite complexe arheologice ce datează din neolitic, eneolitic, epoca bronzului și a fost cercetată o necropolă dacică cu 10 morminte ce datează din a două epocă a fierului.

Locuirea din perioada neolitică și eneolitică (Mil. VI ““ V î. Hr.)

În urma cercetărilor arheologice preventive desfășurate în Situl B, s-a constatat faptul că stratul de cultură a fost în cea mai mare parte distrus de lucrările agricole practicate în această zonă. Complexele arheologice au fost descoperite la adâncimea de ““ 0,4 ““0,6 m de la suprafața actuală a terenului, fiind săpate în argila locală.

În anii 2005 - 2009, situl a fost cercetat o suprafață de 15000 mp (Fig. 30, 31). Cu ocazia acestor cercetări au fost descoperite complexe ce datează din următoarele perioade: neolitic ““ cultura ceramicii liniare cu note muzicale - 14 complexe de locuit (Fig. 32, 33, 34), 4 vetre de foc, 2 cuptoare (Fig. 35); circa 30 de gropi “menajere“ (Fig. 36, 37); eneolitic, culturile Boian““Giulești și Precucuteni - 7 complexe de locuit (Fig. 38, 39), 3 șanțuri “de apărare“ (Fig. 40, 41), circa 10 gropi “menajere“; Epoca bronzului târziu ““ cultura Noua (o groapă “menajeră“); a două epocă a fierului - cultura dacică (10 morminte de incinerație, 1 groapă cu depuneri de oase animaliere și 8 gropi “menajere“).

Ceramica Notenkopf descoperită în complexele cercetate este modelată din lut în amestec resturi vegetale și cu nisip fin. Vasele și fragmentele ceramice sunt bine netezite uneori prevăzute cu slip și arse reductant. Decorul vaselor a fost realizat prin tehnica incizării, excizării și aplicării. Dintre motivele ornamentale remarcăm următoarele: liniile incizate terminate cu capete de note muzicale (Fig. 42); șiruri de alveole; ciupituri de deget și unghie; proeminențele. În umplutura complexelor cercetate au fost descoperite și greutăți de lut, de formă relativ triunghiulară (Fig. 43).

Ceramica eneolitică timpurie are în amestec cioburile pisate, nisipul și pleava. Tehnicile decorarative ale ceramicii au fost incizia, excizia, pliseurile, barbotina și aplicarea. Motivele decorative des întâlnite sunt: “tabla de șah“, “dinți de lup“, benzi formate din linii excizate; linii orizontale incizate; pliseuri orizontale combinate cu benzi formate din linii incizate umplute la rândul lor cu împunsături circulare; benzi formate din linii incizate dispuse în formă de semicercuri; motive în bandă spiralică formată din linii incizate și altele (Fig. 44 - 47).

În umplutura complexelor cercetate au fost descoperite unelte din silex (lame, gratoare, vârfuri de săgeată), piatră (râșnițe, fragmente de râșniță, pisătoare) și puține piese păstrate fragmentar lucrate din os și corn.

Un rol important la datarea complexelor descoperite îl au obiectele modelate din lut ars: fusaiole, suluri din lut, plastica antropomorfă, plastica zoomorfă și elemetele de cult (fragmente de altărașe). Remarcăm descoperirea unor figurine antropomorfe antropomorfe ce pot fi atribuite cu certitudine culturilor Boian-Giulești și Precucuteni II (Fig. 48). În umplutura complexelor cercetate ce datează din acest nivel cronologic au fost descoperite și importuri de tip Hamangia - o statuetă antropomorfă (Fig. 49) și Gumelnița - o statuetă antropomorfă (Fig. 50).

Necropola dacică timpurie (sec. IV ““ III î.Hr.) descoperită la

la Olteni “Cariera de Nisip“ jud. Covasna

În urma cercetărilor arheologice preventive s-au descoperit o necropolă și o așezare dacice care datează din perioada secolelor IV ““ III î. Hr.

Cercetările arheologice de până acum indică o necropolă plană, cu 10 morminte aranjate pe două rânduri, distanțele dintre ele fiind variabile (între 6-10 m). Deși toate mormintele sunt de incinerație, gropile sunt mari, ca pentru mormintele de înhumație: au lungimea între 2,00 -3,00 m, lățimea între 1,00-1,30 m, iar adâncimea între 0,30-0,80 m (Fig. 51).

Săparea unor gropi mari de formă rectangulară pentru mormintele de incinerație, ca și cum ar fi vorba de morminte de înhumație, nu și-a găsit încă o explicație pe deplin acceptabilă. S-ar putea presupune și ipoteza că asemenea gropi sunt rezultatul unor practici funerare în două etape: mai întâi defuncții au fost înhumați iar după o vreme ei au fost deshumați, apoi incinerați și redepuși în aceleași gropi.

Rugul funerar reprezintă locul în care indivizii au fost arși, dar în zona cercetată până în prezent acel loc nu a fost identificat. În urma analizei osteologige s-a constatat că arderea indivizilor a avut loc la o temperatură de peste 800 ˚C.

Mobilierul funerar (inventar și ofrande) descoperit în morminte.

Prin inventar funerar înțelegem acele piese care au fost în mod nemijlocit legate de defunct (îmbrăcăminte, piese de port sau de toaletă etc.) ori de unele activități pe care acesta le-a desfășurat (unelte, arme etc.)

Ofranda funerară include o depunere de bunuri care este în strânsă conexiune cu credințele în “viața de dincolo“; în general, este vorba de alimente crude ori gătite (carne, băuturi, mâncăruri), depuse pentru defuncți ori divinități.

Vârsta și sexul. Analiza antropologică, a fost efectuată de Andrei Soficaru și Nicolae Mirițoiu, de la Institutul de Antropologie “Fr.J. Rainer“ București.

Din cele 10 morminte analizate, au fost identificați 15 indivizi, din care 1 copil și 14 adulți. În ceea ce privește sexul indivizilor: 7 de sex feminin, 5 de sex masculin și 2 de sex nedeterminabil. Vârsta defuncților analizați, cu excepția copilului (2-4 ani) este cuprinsă între 20 ““ 50 de ani. În apropierea necropolei a fost descoperită o groapă în care au fost depuse resturi de oase animaliere puternic incinerate, rezultate probabil de la un ospăț ritual.

Mormântul 1 ““ Individ vârsta de circa 14 - 30 ani, sexul feminin. Mormântul conținea o strachină-urnă întreagă și 2-3 vase ceramice fragmentare (Fig. 52, 53).

Mormântul 2 ““ Individ vârsta de circa 50 ani, sexul feminin. Mormântul conținea o urnă întreagă și un capac (Fig. 54).

Mormântul 3 ““ Mormânt dublu, cu o incinerație în urnă (Individ vârsta de 30 ““ 45 ani, sex feminin) și o alta în groapă (Individ matur, sex masculin). Mormântul conținea 7 vase ceramice și o râșniță primitivă (Fig. 55, 56, 57).

Mormântul 4 ““ Mormânt cu o incinerație în urnă și în groapă (Individ adult, sex feminin). Mormântul conținea 7 - 8 vase ceramice (Fig. 58).

Mormântul 5 ““ Mormânt cu o incinerație în urnă (Individ adult 30 ““ 40 de ani, sex feminin). Mormântul conținea 2 - 3 vase ceramice (Fig. 59).

Mormântul 6 ““ Mormânt cu o incinerație în groapă (Individ adult, sex nedeterminabil). Mormântul conținea 2 aglomerări de pietre, 3 râșnițe primitive și circa 10 - 11 vase ceramice (Fig. 60, 61).

Mormântul 7 ““ Mormânt cu o incinerație în groapă - Individ adult, sex nedeterminabil (Fig.62). Mormântul conținea o strachină spartă intenționat (Fig. 63) și un vârf de săgeată din bronz.

Mormântul 8 ““ Mormânt cu o incinerație în groapă și alta în urnă (defunct: adult 25 ““ 40 ani, sex feminin). Mormântul conținea 7-8 vase ceramice (Fig. 64).

Mormântul 9 ““ Mormânt cu o incinerație în groapă și alta în urnă (Individ adult 20 ““ 35 ani, sex masculin). Mormântul conținea 3 vase ceramice și un pumnal din fier (Fig. 65).

Cel mai spectaculos mormânt descoperit până în prezent la Olteni, este reprezentat de Mormântul 10. Numărul mare de indivizi descoperiți în groapă și incendierea gropii, indică faptul că groapa mormântului a fost utilizată în cel puțin două etape.

Mormântul 10 ““ Mormânt comun cu 5 indivizi, s-au identificat trei depuneri în groapă, de vase și oase umane (Fig. 66): în partea centrală; în partea nordică (Fig. 67); în partea sudică. Groapa mormântului avea pereții arși pe 3-5 cm adâncime. Mormântul conținea circa 12 vase ceramice și 2 mărgele din sticlă, singurele piese de podoabă descoperite până în prezent în această necropolă.

În partea centrală - Individ 1: copil 3-4 ani, sex nedeterminabil;

Individ 2: adult 25-40 ani, sex feminin;

În partea nordică - Individ 1: adult 35-40 ani, sex masculin;

Individ 2: adult 30-35 ani, sex masculin;

În partea sudică ““ Individ; adult 25-30 ani, sex masculin.

În prezent situl dacic de la Olteni este singurul din toată Transilvania în care apar vestigii dacice timpurii, în perioada în care după mulți cercetători Transilvania ar fi fost dominată în totalitate de celți.

Teritoriul intracarpatic va fi în totalitate dominat de daci începând din sec. II î. Hr. până la cucerirea romană din anul 106 d. Hr.

În urma cercetărilor arheologice de la Olteni, putem vorbi de o adevărată comunitate dacică ce a locuit în această zonă în perioada secolelor IV ““ III î. Hr. Vorbim de o comunitate deoarece s-au descoperit toate tipurile de complexe caracteristice acestui tip de sit: locuințe, gropi, morminte, inventar. Deși s-a descoperit in situ doar o locuință, prezența în gropi a unor fragmente de pereți arși, de grosimi și cu structuri diferite, demonstrează existența și a altor locuințe în zonă. De asemenea, numărul mormintelor este o dovadă clară că este vorba de mai multe locuințe.

Comunitatea este dacică pentru că toate aceste forme de vase ceramice, inclusiv decorul lor, sunt similare cu cele descoperite în zona dintre Carpați și Balcani.

Noutatea detaliilor privind modul de amenajare al mormintelor și practicile rituale, aduc un plus de importanță sitului dacic de la Olteni.